luni, 25 mai 2015

Declin

Cădere a minții prin valurile de noxe,
plecare a capului sub greutatea aceluiași ideal,
înnăbușire a flamei în monoxizi de carbon,
decăderea creației, asfixiată între griuri.

Grandios declin adast-asupra largului bulevard,
umbra sa sufocând deopotrivă-n îmbrățișarea-i
bețivi, genii și nebuni, toți mari creatori,
oratori ai noului, prooroci ai viitorului.
Mărșăluiește, cântă-ți gloria putrezită
sub brațele Galateei, înecată-n ploi acide.

Declin în casele-nvelite de iedera uitării,
declin în drumurile luminoase, bătute
și răsbătute.

Cântă, trubadurule, cântă-ți imnul tău gol
sub lumina ștearsă, prăfuită, a unui apus întârziat,
cântă pereților de sticlă, oamenilor de sticlă
minților de cărbune ce se cred pur diamant.
Izbește, maiestate, cuvintele de vechiul fort,
și privește-l, uimit, cum nu se clatină.

Declin în cărămizile orașului, austeritate grea,
declin în smogul orbitor, rău nedorit,
necesar.

A ta poezie - un marș triumfător în onoarea
surdei, oarbei conformități ce n-o poți vedea.
Fiecare cuvânt - un râu de înălbitor,
fără sens, fără viață, fără moarte
precum o strașnică închisoare-purgatoriu,
ascunzând vederii false flori sublime.

Declin în florile ce răsar pe muribundul ogor,
declin peste tinere capete cu părul prea devreme
albit.

Înveșmântați în aur și mucegai de cel mai nobil soi,
vă-ncoronați regi, apoi vă strecurați cari și viermi
în putredele tronuri, sălașuri ale giganticei pierzanii.
Trădări, căci fiecare rege e prea bătrân, prea veșted,
iar tu atât de nou, de ireal de nou
încât ești precum poalele muntelui de vârstnic.

Declin în irisul albastru al noilor împărați,
funingine peste coroanele ușoare, dar nemeritat
de grele.

M-avânt în brațele unui dulce, sublim exil
peste ăst' veac al rătăcirii printre pagini albe,
departe de-al tău imn nebun, maiestate,
da, departe de-al tău imn al vidului, mărite voievod!
Zatocenie-n inimă nouă, în venele frumoase
ale furtunoasei revolte ce crește peste buruieni!

Declin în noua ta slovă, mort-împărate!
Declin în apa ce-o bei, preacinstite împărate!
Declin în nimicnicia ce-o crești, preafericite împărate!
Declin în apusul ce se-nalță peste turnuri, prea iubite împărate!

Proclam: 
înălțare a minții din jugul cețurilor prezentului,
ridicare a capului în suflul noului, preaslăvitului ideal,
aprindere a flamei sub noile brațe-ale Galateei,
ascensiune a noii creații, reflexia artei viitoare.


Prima parte a ceea ce va să vie, izvorul împotriva curgerii râului artei zilelor noastre.